Aş vrea să fiu o stea,
Să strălucesc mereu,
Şi prin lumina mea,
Să strălucească EL.
Să fiu o stea aş vrea,
Nu pe un cer...departe,
Ci pe pământ - aici,
Căci întunericul tot bate.
Să fii o stea nu e uşor
E luptă-ncrâncenata,
Dar ISUS poate face,
Viaţa-ţi luminată.
[Lumina ta să fie EL,
Lumină desăvârşită,
Căci EL va străluci, nu tu,
Om cu păcatele iertate...]
Fii tu o candelă vie,
Străluceşte pe pamânt!
Nu înăbuşi lucirea,
Luminii, care iese şiroind.
Să fiu o stea care luceşte
Şi poate transforma
O zi-norată-n strălucire
Pentru aproapele...aş vrea!
Să poţi simţi, cum strălucind...
ISUS, prin tine dăruieşte...
Persoana lângă tin-aflând,
Lumina adevărată, vie...
Ce poate fi mai glorios,
Decât să fii un adăpost,
În care Duhul locuieşte
Şi roade sfinte dăruieşte...?
Aş vrea să fiu o stea
Din Soarele Suprem - Lumina...venind
Căci doar aşa se poate da,
Căldura dragostei şi acceptarea Sa...
ISUS e viu, se poate chiar vedea
Prin strălucirea ta aici...
Partea ta e doar să-L laşi,
Să facă asta!
Aş vrea să fiu o stea
Mai mult acum decât oricând
Căci ISUS vine şi va lua,
Doar stelele de pe pamânt.
Ai vrea şi tu să fii o stea ... ?
Un gând...a fost o perioada în viaþa mea când am fost foarte atinsã de acele persoane care, deºi pareau ca ºi celelalte, aveau totuºi "ceva"...acel "ceva" care era ca un imbold pentru mine...spre fericire! doar întâlnidu-i, spunându-ne sau nu câteva vorbe, un salut chiar, dar era de ajuns ca viaþa sã ia altã întorsãtura.cum??sã pot zâmbi ºi privi altfel lucrurile din jur...mult mai degajat, printr-o altã aurã...aceste pesoane le-am numit "stele pe pamânt"!!!